Ce trebuie sa stim despre Mos Nicolae!

Legenda spune că Sfântul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la 350 de mile nord de Bethleem, în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia. Istoria şi legendele legate de Sfântul Nicolae se întrepătrund, dar se cunoaşte cu certitudine că a trăit in secolul al IV-lea (270-310), a fost cardinal de Myra (acum aflată pe teritoriul Turciei) şi a fost recunoscut şi onorat ca sfânt începând cu secolul VI-lea. Sfântul Nicolae este cunoscut pentru credinţa, zelul şi dragostea pentru semeni, în special pentru copii, lui fiindu-i atribuite peste 21 de miracole, de minuni, de fapte bune: readucerea la viaţă a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare ş.a. Nicolae provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinţi, când era încă copil, a moştenit întreaga avere, pe care s-a hotărât s-o folosească în scopuri umanitare, ajutându-i pe cât mai mulţi oameni nevoiaşi. De-a lungul secolelor au apărut nenumărate poveşti şi legende despre viaţa şi binefacerile Sfântului Nicolae. Toate acestea au ajutat la înţelegerea caracterului extraordinar al acestuia şi explică de ce a fost atât de îndrăgit şi considerat protector al celor neajutoraţi, neputincioşi şi săraci.Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sărac, care, datorită situaţiei financiare precare, nu se puteau mărita. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lăsat la uşa casei nobilului, noaptea, un săculeţ cu aur. Povestea s-a repetat întocmai şi când venit vremea de măritiş pentru cea de a doua fată, dar când a venit rândul celei de a treia fete, nobilul a stat de pază să afle cine-i binefăcătorul fetelor lui. In noaptea cu pricina, se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, în ghetele puse la uscat şi de aceea a apărut obiceiul aşezării încălţărilor curate în faţa şemineului sau a sobelor. Nicolae l-a rugat pe tatăl fetelor să păstreze secretul, dar zadarnic. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae. Aniversarea morţii Sfântului Nicolae, pe 6 Decembrie, este aproape de sărbătoarea Crăciunului, de aceea, în multe ţări, acestea s-au contopit. Insă în Olanda (Sinter Klaas), Germania, Elveţia, România şi alte câteva ţări europene aceste două sărbători au continuat să se celebreze separat. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, în mod special copiii, primesc daruri, de la un Moş Nicolae care nu li se arată niciodată. Există obiceiul ca, înainte de această zi, copiii să scrie o scrisoare în care să-şi laude cuminţenia, să-şi evidenţieze faptele bune şi să facă promisiuni. De asemenea este obligatoriu să-şi cureţe încălţările, să le aşeze în ordine pentru a fi umplute cu daruri de Moşul enigmatic şi nevăzut. În noaptea de 5 spre 6 decembrie copiii cuminţi primesc dulciuri: bomboane, prăjituri,dar şi fructe uscate, portocale, jucării, iar cei mai puţin cuminţi primesc o nuieluşă (jordiţă), care să le amintească de o eventuală pedeapsă. Dar şi aceştia sfârşesc prin a fi iertaţi pentru năzdrăvăniile lor. Prin generozitatea sa faţă de cei lipsiţi de ajutor, şi în special faţă de copii, Sfântul Nicolae continuă să rămână un model de înţelepciune, dragoste şi milostenie