ÎNCEPUTUL LUNII Martie (Marţ) este încărcat de riturile începutului, căci până nu demult, 1 Martie marca Anul Nou, şi mai cu seamă anul nou agricol. Marte a fost la origini zeul primăverii, al vegetaţiei, ulterior căpătând valenţe războinice. În legendele noastre, Marte este un Moş hâtru şi capricios, care îşi bate joc de celelalte luni şi de oameni, prin schimbări neprevăzute ale vremii. De-a lungul mileniilor, diversele popoare au ales variate date de serbare a Anului Nou, dar toate sunt legate de mişcarea Soarelui, de solstiţii şi echinocţii. Calendarul roman a avut iniţial 10 luni (de aici şi numele actual al lunilor, de ex. septembrie: luna a 7-a), şi începea la 1 Martie. După reforma calendaristică din timpul lui Iulius Caesar, data anului nou a fost mutată la 1 ianuarie. Aceasta a atras şi strămutarea multor obiceiuri din primăvară în ciclul sărbătorilor de iarnă de 12 zile (25 dec. Crăciun – 6 ianuarie Bobotează). Pluguşorul, care marca scoaterea plugului şi tragerea primei brazde, este un exemplu edificator. Cele 12 zile, care sunt practic o reeditarea a celor 12 luni ale anului, au un corespondent foarte exact în cele 12 zile, oracolare pentru mersul vremii, ale Babelor. „Din Crăciun în Bobotează sunt 12 zile, fiecare zi reprezintă o lună a anului, şi cum va fi vremea în singuraticele zile din Crăciun în Bobotează, aşa vor fi singuraticele luni corespunzătoare ale anului” (Traian Gherman).

Zilele Babelor

Ca orice început, Martie stă sub semnul luptei dintre forţele malefice şi cele benefice, al răsturnării ordinii, dar şi al refacerii acesteia. Se fac previziuni meteorologice şi proorociri. Capriciile vremii caracteristice acestei perioade sunt patronate de cele 12 sau 9 Babe, la fel de capricioase şi bătrâne, o suită de semidivinităţi meteorologice.

În prezent se vorbeşte de cele 9 babe, de pe 1-9 Martie. Contrar acestei opinii, Babele sunt frecvent menţionate în număr de 12, iar zilele lor nu au o dată fixă. Numai cea mai aprigă dintre ele, Dochia, se arată în fiecare an la 1 Martie. „Însă nu se poate spune că an de an s-ar începe şi s-ar găta cu o anumită zi. Uneori se întâmplă că deja în 1 Mărţişor ies zilele, sau apoi că încep la 40 de sfinţi (9 martie) şi ţin până la Blagoveştenii (25 Martie). Dar dacă nu se arată, atunci încep de la Blagoveştenii şi nici până la Sângeorz nu se gată”. „De vor ieşi zilele babelor până la Dochia, e semn de primăvară bună, iar de vor ieşi după Dochia, până la Sf. Gheorghe vor fi tot zilele Babelor”. Anul acesta Babele s-au arătat înainte de Dochia. Dacă zilele Babelor ţin mai mult de 12 zile, atunci acestea se numesc „împrumutate”.

Astăzi, se obişnuieşte ca fiecare să-şi aleagă o babă, şi cum va fi vremea în acea zi aşa va fi pentru el restul anului. Obiceiul se cheamă „pusul babelor”, dar semnificaţia lui e alta: după cum e vremea în acea zi, aşa e şi firea omului, caracterul său moral.

Zilele Babelor sunt urmate de cele ale Moşilor sau Uncheşilor, care se sfârşesc de Alexii, la 17 Martie. Graniţa dintre aceste zile este data de 9 Martie. „Când zilele babelor sunt friguroase, atunci zice poporul că îs aspre rău babele, da’ doar or fi mai moi Uncheşii”. Credinţa generală este că vremea din ziua de 9 Martie se va menţine timp de 40 de zile, şi chiar şi în ziua de Paşti.