Amintiri de Craciun

A mai trecut un an şi ne aflăm din nou în pragul celei mai frumoase şi luminoase sărbători a creştinismului - Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos. Este perioada în care simţim parcă în inimile noastre o chemare tainică spre a fi mai buni, mai îngăduitori şi mai plini de nădejde, este perioada în care cursul existenţei noastre pare să capete un sens.

De aceea va indemn spre amintire, spre amintirea clipelor frumoase petrecute cu cei dragi , in zi de sarbatoare, de ziua Craciunului. Impartasiti cu noi acele calde si de neuitat momente .

Va invit dragelor sa asterneti aici cateva din amintirile voastre din copilarie sau alaturi de ingerasul vostru , din seara de Craciun. Cum v-ati pregatit, ce ati gatit.. amintiri

o sa venim Mihaela

Uite incep eu:
Cand eram copil , ai mei au avut o perioada foarte grea, financiar vorbind, lucra doar tata si noi eram 4. Venise Craciunul si parca o vad pe mama plangand la bucatarie, ca nu avea ce sa ne puna sub pom. Avea cativa banuti ca sa ne ia o ciocolatica sa ne dea atat. Tata nu primise " Mosul" de la munca... tare greu pentru ei, noi totusi am inteles. In ajunul Craciunului, a batut la usa cineva... Un om inalt cu caciula de blana,cu barba si cu un par mare si cret, cu o pufoaica pe el si cu un sac in spinare .. o varianta a mosului.Era un coleg al tatei care a venit cu "Mosul" de la servici, pentru ca tata nu muncise in acea zi. Parca o vad pe mamam, cu lacrimi in ochi, care s-a si pus sa scoata bradutul(aveam unul mic din plastic ) la si impodobit .. era atat de fericita ca copii ei vor avea un Craciu mai bun , fara sa le lipseasca ceva. In sac erau banane, portocale , dulciuri, ceva de imbracat, erau si caiete si pixuri.
Oricum.. mereu o sa cred in Craciun, mereu o sa imi aduc aminte de ajunul acelui an si de mama care voia tot cei mai bun pentru noi.

Foarte emotionant Mihaela. Nici eu nu am avut o copilarie fericita, parintii nostri despartindu-se cand eu si sora mea erau foarte mici. Dar, bunicul nostru a avut grija, ca in toti acesti ani sa nu ducem lipsa de nimik, mai ales in preajma Sarbatorilor de iarna. Cu el impodobeam bradul de Craciun, el ne punea cadourile sub bradut, cu el cantam colinde...el era parca MOSUL nostru. Ii duc foarte tare dorul, acum cand nu mai este printr noi!

Eu am avut o copilarie foarte fericita, am crescut la bunicii mei, ei m-au crescut mai mult , cel putin pana la scoala eram mereu la tara.. apoi toate vacantele. Chiar daca am fost multi .. asta facea tot farmecul.. dar ai mei au avut acea perioada grea de care v-am povestit.. si acel Craciun mi-a ramas in minte. Aaa sii mai este unul eram marisori.. eu eram la liceu(eu sunt cea mai mare si mai am 4 frati, Georgiana,Florin, Daniela si Mirela.. care au acum.. 24,21,16 si respectiv 13) si eram pusi pe glume, cu tata (D-zeu sa-l ierte) , ne jucam cu el, pe langa brad, a fost o veselie si un ras.. am facut pozici , tare frumos a fost

Si eu crescut la bunici...Adica pana am mers la scoala si apoi toate vacantele...Super viata la tara...Mergeam la colindat cu traistute facute din prosoape tesute, era o adevarata pregatire pentru colindat...ne intalneam repetam colindele sa nu ne facem de ras , primeam mere, colacei si nuci...Si eram multumiti dara atatea dulciuri...of ce viata...Gasit de Raruta

Tare frumos nu este asa.. parac vad flacaii satului de an nou cu "roata" cu buhaiu si biciu, imbracati cu cojoace si caciuli de astrahan, cantand plugusorul... mi se face pielea de gaina, si pe noi ne pregatea mamaia , si primeam si alti copii, le dadea nuci, mere... foarte frumos, o sa mergem si noi cu Marutza la colindat , la cei 2 anisori si 4 luni stie prima strofa de la mos craciun.. o canta tare frumos.. o sa o inregistrez ca sa va colinde si pe voi