Vaccinarea

Iti vaccinezi copilul?
2009-07-01, 08:44
Autor: Alice Adler

Trimite unei prietene

Descoperirea vaccinelor si raspandirea imunizarii a ajutat la distrugerea multor boli infectioase precum tuberculoza si poliemielita, odata cauze comune ale decesului sau dizabilitatii infantile.


Cu toate astea, unii parinti aleg acum sa nu-si mai imunizeze copiii de frica efectelor secundare.

Ei sustin ca vaccinurile, sai mai bine zis ingrediente ce se gasesc in vaccinuri, pot provoca anumite afectiuni copiilor.


Internetul este plin de speculatii alarmante referitor la legaturile dintre autism si mercurul din vaccinuri; una din cele mai raspandte teorii este aceea ca mercurul ar putea fi responsabil de cresterea cazurlor de autism in SUA si Marea Britanie.

Dar legatura dintre vaccinare si autism nu a fost dovedita pana acum in nici un studiu demn de luat in seama.


Majoritatea doctorilor si oficialilor ai sistemului de sanatate spun ca, desi sunt anumite riscuri minore inerente vaccinarii, complicatiile sunt rare spre inexistente.

Ei neaga ingrijorarile mediatice asupra efectelor secundare negative ale vaccinarii, sustinand ca acestea nu sunt decat false controverse.


Medicii sugereaza deasemenea ca oamenii au uitat cat de devastatoare pot fi anumite boli infectioase si ca, refuzand sa-si imunizeze copiii, se joaca cu focul.

Adevaratul risc, spun ei, este o populatie tanara nevaccinata, contactand si raspandind bolile.

sursa: http://mamici.ele.ro/

VACCINARI OBLIGATORII IN ROMANIA

Vaccinarea BCG
Profilaxia primara a tuberculozei (TBC) se face prin vaccinare cu bacilul Calmette Guerin (BCG), Mycobacterium bovis viu, atenuat. Eficienta vaccinului este controversata. Rata de protectie în diferite tari ale lumii, variaza de la 0 la 80 %, în functie de prevalenta bolii si de eficacitatea vaccinarii. În unele tari, de ex. în SUA, nu se foloseste vaccinarea BCG de rutina, datorita scaderii numarului cazurilor de tuberculoza si din cauza reactiilor adverse, care pot fi grave.

Vaccinul BCG se administreaza în doza unica, intradermic, în regiunea deltoidiana, nou nascutilor cu greutatea la nastere mai mare de 2500 grame, între vârsta de 2-7 zile si 2 luni. În clasa a VIII-a (la vârsta de 13-14 ani) se administreaza o noua doza de vaccin BCG, numai daca rezultatul testarii IDR la tuberculina este negativ (sub 9 mm). Injectia este foarte dureroasa. Reactia postvaccinala poate fi destul de neplacuta, iar timpul de vindecare al leziunii postvaccinale poate ajunge si la 6 luni, în caz de ulceratie si abces. Intensitatea reactiei postvaccinale creste odata cu vârsta, de aceea în ultimii ani s-a renuntat la vaccinarea din clasele a VIII-a si a XII-a.

Din cauza eficientei controversate a vaccinului BCG si a efectelor secundare ale acestuia s-a încercat producerea unui nou vaccin împotriva tuberculozei, folosind ADN recombinat (fragmente foarte apropiate de ADN-ul nativ sau chiar micobacterii atenuate) însa, la testarea pe modelele animale, rezultatele obtinute s-au dovedit inferioare celor obtinute cu vaccinul BCG.

Vaccinarea DiTePer (împotriva difteriei, tetanosului si tusei convulsive)
Este obligatorie la vârsta de 2, 4, 6 luni, cu rapelul 1 la vârsta de 12 luni si rapelul 2 între 30-36 de luni. Seroconversia este maxima dupa minim 3 doze vaccinale, iar riscul de îmbolnavire scade cu 96-97% între 1 si 4 ani. Vaccinul furnizat în cadrul programului national de imunizari este un trivaccin ce contine anatoxina difterica purificata, anatoxina tetanica purificata si Bordetella pertusis inactivata (vaccin pertusis celular). Convulsiile apar la aproximativ 57 / 100.000 doze de vaccin pertusis celular, riscul fiind mai mare la copii cu istoric familial de convulsii. Encefalopatia acuta este semnalata la 6,8 / 1 milion de doze de vaccin pertusis celular, cu risc maxim de deces în primele 7 zile.

Exista posibilitatea de a opta pentru variante de vaccinuri cu componenta pertusis acelulara. Aceste vaccinuri se pot procura, contra cost, din farmacii. Se administreaza dupa aceeasi schema de vaccinare. La formele acelulare de vaccin pertusis (DTaP) reactiile adverse locale si sistemice sunt semnificativ scazute, comparativ cu vaccinurile DTP celulare clasice.

Vaccinarea DT (împotriva difteriei si tetanosului)
Se efectueaza cu vaccin bivalent ce contine anatoxina difterica purificata si anatoxina tetanica purificata. Vaccinul DT se administreaza fie ca doza de rapel la copilul mare, dupa primovaccinarea DiTePer din primii ani de viata, fie ca primovaccinare la copiii mari si adultii nevaccinati sau cu antecedente incerte de vaccinare. Pentru rapelurile la adultii corect vaccinati anterior se folosesc vaccinurile dT, care contin o cantitate de anatoxina difterica mai mica decât vaccinul DT, suficienta pentru a mentine imnitatea dobândita prin vaccinarile anterioare.

La copilul mare corect imunizat anterior, se administreaza o doza de DT în clasa I (la vârsta de 6-7 ani) si în clasa a VIII-a (la 13-14 ani).

La copiii mari si adultii nevaccinati sau cu antecedente incerte de vaccinare, se efectueaza primovaccinarea DT cu acelasi numar de doze si aceleasi intervale de administrare ca la vaccinarea DTP.

La adultii corect imunizati anterior, se administreaza doze de rapel la interval de 10 ani cu vaccin dT.

La gravide, se administreaza o doza de vaccin dT în luna a 8-a de sarcina. Vaccinarea se efectueaza în scopul de a asigura un titru de anticorpi materni care sa confere imunitate pasiva nou nascutului si sugarului mic, pâna la vârsta la care acesta poate fi vaccinat (2 luni). Nu este necesara revaccinarea la sarcinile ulterioare, ci conform schemei pentru adulti (rapeluri cu dT la intervale de 10 ani).

In SUA exista doua variante de imunoprofilaxie DT la adult, inclusiv la femeile gravide.
1. – Adultii nevaccinati sau cu antecedente incerte de vaccinare DT, primesc o noua serie de vaccin DT (3 doze: primele 2 administrate la un interval de cel putin 4 saptamâni, iar ultima la un interval de 6-12 luni de la a 2-a doza). Daca ultima serie completa a fost efectuata cu cel putin 10 ani în urma, vaccinul se administreaza în doza unica.
2. – La persoanele care au efectuat complet întreaga schema pediatrica, inclusiv administrarile pentru adolescenti sau adulti tineri, se efectueaza o singura administrare la 50 ani. (The American College of Physicians (ACP) Task Force on Adult Immunization ).

Vaccinarea antipolio
Primovaccinarea se face la vârsta de 2, 4, 6 luni, urmata de rapelul 1 la vârsta de 12 luni si rapelul 2 la vârsta de 9 ani (clasa a 3-a).

Pentru programul national de imunizari se foloseste VPO (vaccin polio oral, cu virusuri polio vii atenuate), preparatul VPOT. Trei doze vaccinale de VPO ofera o protectie de 95-100% împotriva celor 3 tipuri de virus polio. Deoarece vaccinarea se face pe cale orala, nu se administreaza copiilor cu tulburari digestive importante (diaree), decât dupa remisiunea acestora.

Riscuri asociate cu vaccinul polio oral cu virusuri vii atenuate

Riscul de paralizie poliomielitica postvaccinala dupa administrarea de VPO este estimat la 1 / 2,5 milioane doze vaccinale (circa 8 cazuri / an în SUA si aprox. 15 cazuri / an în România). În afara de poliomielita paralitica postvaccinala, VPO poate fi responsabil si de aparitia sdr. Guillain–Barré. La persoanele cu imunodeficiente (de ex. SIDA), virusul din VPO poate provoca infectii invazive si deces.

VPO prezinta risc de contaminare a mediului cu poliovirusuri, datorita excretiei în mediu si circulatiei de poliovirus derivat din vaccin. S-au raportat cazuri de poliomielita cu poliovirus derivat din vaccin la subiectii neimunizati. Din acest motiv copiii vaccinati recent cu VPO trebuie izolati în saloane separate, în cazul internarii în spital.


Tendinte actuale în vaccinarea antipolio

În tarile dezvoltate vaccinarea pe cale orala cu VPO ce contine virusuri vii atenuate a fost înlocuita cu vaccinarea pe cale injectabila cu VPI ce contine virusuri polio inactivate, cu imunogenitate similara si efecte secundare minime. În cazul VPI, administrate injectabil, este evitat pasajul digestiv al virusurilor din vaccin si excretarea lor în mediu prin fecale. Se micsoreaza astfel riscul de contaminare a mediului cu poliovirusuri provenite din vaccin, limitând transmiterea poliovirusurilor salbatice partial inactivate (derivate din VPO) la persoanele susceptibile. Pe plan mondial exista tendinta înlocuirii vaccinului VPO cu VPI, în schemele nationale de vaccinare din tarile dezvoltate. În România, VPI se foloseste în programul national de imunizare numai pentru copiii institutionalizati (din maternitati, spitale si leagane de copii). Pentru copiii crescuti în familie exista posibilitatea de a opta pentru variante de vaccinuri cu componenta VPI. Aceste vaccinuri se pot procura, contra cost, din farmacii. Se administreaza conform calendarului national de vaccinari, dupa aceeasi schema de vaccinare ca si VPO.


Sursa: Wikipedia

Vaccinarea antihepatita B
Daca în SUA se accepta ca riscul de infectie este ridicat doar la copiii nascuti din mame cu AgHBs pozitiv, pentru ceilalti copii riscul ramânând scazut pâna la adolescenta, în România CDC Atlanta considera ca infectia cu virus hepatitic B este practic endemica, fiind prezenta la toate grupele de vârsta.

Numeroase studii au demonstrat ca vaccinul anti-HB, administrat copiilor cu mame AgHBs pozitive, are o eficacitate de 62-92% în functie de doza, interval de administrare, tip de vaccin si starea antigenului matern.

Eficacitatea imunizarii folosind vaccinul combinat cu imunoglobulina anti-HB (IGHB) este mai ridicata decât la vaccinul simplu.

Eficacitatea vaccinului se pastreaza pe o perioada ce variaza între 3 si 11-12 ani, în ciuda scaderii nivelului anticorpilor. În România, vaccinul anti-HB se administreaza la 2 ore de la nastere, la 2 luni si la 6 luni, urmat de un rapel la vârsta de 9 ani (în clasa a III-a).


Vaccinarea ROR (împotriva rujeolei, oreionului si rubeolei)

A fost introdusa în schema de imunizare din România din 2004, înlocuind vaccinarea antirujeolica simpla. Se administraza o prima doza la vârsta de 12-15 luni, urmata de un rapel la vârsta de 6-7 ani (în clasa I). Se folosesc trivaccinuri cu virusuri vii atenuate. O singura doza de vaccin este foarte eficienta împotriva rujeolei, oreionului si rubeolei, folosirea sa ducând la scaderea semnificativa a incidentei celor 3 boli. Esecuri de imunizare apar în aprox. 5% din cazuri, în cazul în care primovaccinarea se efectueaza dupa vârsta de 15 luni. Revaccinarea previne aparitia rujeolei, chiar si la cei la care nu s-a realizat seroconversia la prima vaccinare.

Efectele secundare sunt în general usoare, la indivizii sanatosi. Rareori pot aparea trombocitopenie, urticarie sau anafilaxie (0,1-5 per 100.000 din cazuri). La copiii cu sistemul imunitar compromis (sindroame de imunodeficienta), folosirea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate prezinta risc de deces cauzat de infectia virala cu virusul din vaccin.