Sarbatoarea Pastelui

m-am gandit ca putem sa impartasim aici istorii, povesti, poezii de Pasti, idei de decoratiuni, de incondeiat oua, de activitati cu ocazia acestei sarbatori.

Deşi viaţa modernă ne rostogoleşte în caruselul ei cotidian, sărbătoarea Paştelui îşi păstrează o semnificaţie aparte. În familie, fiecare dintre noi împlinim datinile primite din bătrâni. De la toleranţă şi iertare la spovedanie, împărtăşanie şi până la pregătirea coşului pascal din noaptea Învierii - Paştele este o punte de legătură între trecut şi prezent. Să primim cu bucurie şi evlavie Sf. Paşti - Sărbătoarea Sărbătorilor!
Simboluri pascale
* Culoarea roşie a ouălor este simbolul sângelui lui Hristos n În coşul pascal este bine să predomine ouăle de culoare roşie. După slujba de Înviere, vom mânca un ou roşu pentru a fi sănătoşi şi rumeni la faţă până la Paştele următor, când vom repeta ritualul. Cojile acestor ouă roşii nu se aruncă la gunoi, nici în foc, să nu moară puii din ouăle clocite de cloşcă, ci se lasă să plutească pe o apă curgătoare. Ele vor da de ştire şi blajinilor că sosesc Paştile (Paştele blajinilor se prăznuieşte a doua zi după Duminica Tomii) * Cu lumânarea aprinsă de la Înviere ne întoarcem acasă după slujba de la miezul nopţii. Lumina aceasta, adusă în viaţa creştinului, alungă paguba şi relele din căminele noastre * Fetele din Banat şi Muntenia păstrează această lumânare, care le însoţeşte când merg la horă şi la petrecerile din comunitatea respectivă. Cine respectă această datină are noroc în viaţa personală şi este bine văzut în societate n Lumânarea de la Înviere va fi aprinsă, pentru câteva minute, în momentele de bucurie, la evenimente deosebite. Se spune că această lumină are puterea ca aceste clipe de bucurie să se repete cât mai des n Pasca este specifică acestor sărbători. De obicei, gospodinele o pregătesc în căminul lor şi are formă rotundă. Se spune că simbolizează scutecele lui Iisus, care au avut această formă rotundă. În mod cert, pasca trebuie să fie împodobită la mijloc cu o cruce, iar pe margine, cu o împletitură din aluat n Mielul, care face parte din preparatele specifice sărbătorii pascale, este simbolul jertfei Mântuitorului, care a murit crucificat, ca un miel nevinovat n Iepuraşul pe care-l aşteptăm la Sărbătoarea Luminii reprezintă renaşterea naturii atât de aşteptată de noi. Cu timpul, acest simbol a ajuns să fie însoţit de bucurii şi daruri n Coşul pascal se pregăteşte după specificul fiecărei zone geografice.

* La Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor şi prin puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor n După orânduiala din strămoşi, fiecare gospodar are un coş cu bucate alese, specifice Paştelui. Din acest coş nu lipsesc: seminţele de mac (ce vor fi aruncate în râu, pentru a alunga seceta), sarea (va fi păstrată de gospodină pentru a aduce belşug), zahărul (folosit în hrana vitelor de câte ori acestea sunt bolnave), făina (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapa şi usturoiul (cu rol protector, împotriva insectelor). Deasupra farfuriei cu aceste simboluri se aşază pască, ouă roşii, dar şi ouă încondeiate, brânză, şuncă, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean, prăjituri, bani şi . * În Argeş, printre dulciurile preferate de Sf. Paşte se numără covrigii cu ou (numiţi astfel pentru că, în compoziţia lor, se adaugă 10-15 ouă la un kg de făină). Fiecare gospodină care pregăteşte această delicatesă este convinsă că va avea belşug în familia sa. * În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Fiecare invitat primeşte o linguriţă de paşte (vin şi pâine sfinţite). Meniul mesei festive include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi guşiţă (mâncăruri tradiţionale). După acestea, se serveşte friptura de miel

Sursa :http://www.adevarul.ro/articole/2006/datini-si-obiceiuri-de-sf-pasti.html

Pastele mic, Pastele Blajinilor, Pastele Cailor...

Duminica imediat următoare Învierii - Duminica Tomii - este cunoscută în popor ca Pastele mic. În această zi, în unele locuri există obiceiul ca tinerii să lege frătii. Prima luni din a doua săptămînă după Pasti se mai numeste Lunea Mortilor, Pastele Mortilor, Pastele Mic, Pastele Rohmanilor, Pastele Blajinilor. Blajinii sînt fiinte mitice, care trăiesc pe Tărîmul Celălalt, dar păstrează legături cu lumea noastră. Li se mai spune Rohmani, Urici si Oameni Rosii. Ei locuiesc în Ostroavele Albe ale Apei Sîmbetei. Cele mai multe legende îi prezintă ca pe niste fiinte miloase, devotate lui Dumnezeu. Se crede că ei provin din copii nebotezati, morti imediat după nastere. Altii spun că Rohmanii sînt oameni vechi, care au o credintă mai curată decît a actualilor pămînteni. La sfîrsitul lumii ei vor lua locul oamenilor pe pămînt. De Pastele Blajinilor se crede că sufletele mortilor sînt slobode; de aceea, în această zi se gătesc multe bucate, împărtindu-se la vecini sau sărmani. Pastele Cailor se sărbătoreste în ziua de joi din a sasea săptămînă care urmează după Pasti cînd se crede că, pentru un ceas, si pentru o singură dată pe an, caii se satură de păscut iarbă. Se pare că în vechime era o zi a soroacelor, cînd se încheiau diferite afaceri. Cum data acestei sărbători putea varia de la an la an cu un număr mare de zile, importanta ei s-a diminuat treptat, primind un sens peiorativ: a nu da înapoi ceea ce ai împrumutat, a amîna pînă la Pastele Cailor, pînă la Sfîntul Asteaptă, deci a nu te tine de cuvînt.

Iepurasul si Sărbătoarea Pastelui

Prezenta iepurasului în traditia pascală se datorează de asemenea reminiscentelor ritualurilor păgîne si divinitătilor venerate în vremuri îndepărtate, simpaticul animal fiind atunci, ca si astăzi, un evident simbol al fertilitătii. O veche legendă nordică spune că zeita Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe cîmp. Pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrînd însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i multumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute si i le dăruia zeitei. Această legendă se mai păstrează vie în rîndul comunitătii olandeze din Pennsylvania, unde copiii asteaptă de Paste iepurasul care face un cuib plin de ouă colorate. Din această legendă s-a născut si traditia ca iepurasul să aducă daruri copiilor.
Desi nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinitătii în multe culturi. Spre exemplu, în traditia chineză, iepurele este o creatură care trăieste pe lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, esenta vietii. Pentru budisti, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavînd ce ofrandă să-i aducă zeitei Indra, iepurele s-a gătit pe sine însusi în focul sacru si, ca răsplată, a fost asezat pe lună. Si pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura maya era creditat cu inventarea scrisului.
În Egiptul antic, iepurele ocupa un loc aparte, ca simbol al fertilitătii, în timp ce în traditia germanică, el este cel care aduce viata nouă în fiecare primăvară. Prima atestare documentară a prezentei iepurelui în simbolistica pascală apare în Germania, la 1500, desi e probabil că el era deja prezent de mai multă vreme în traditia populară. Germanii sînt, de altfel, primii care au inventat dulciurile în formă de iepurasi, la 1800. În aceeasi perioadă, în Franta si Germania au aparut si primele ouă din ciocolată.

Sărbătoarea Pastelui începe în după-amiaza zilei de sîmbătă. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezătoare la biserică. Se spunea că prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă „nouă“ va avea noroc toată viata.
Apa prezintă un rol important si duminica. Crestinii mergeau la biserică ducînd mîncarea si vinul pregătite pentru a fi sfintite. Postul se termină oficial prin consumarea acestor bucate. În unele regiuni, această traditie s-a păstrat si în zilele noastre. Se spunea că dacă găinile apucă să mănînce din rămăsitele acestor mîncăruri, vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit să fie consumat în mijlocul familiei, pentru ca în cazul în care cineva s-ar rătăci, să îsi aducă aminte cu cine a mîncat si să îsi regăsească drumul spre casă. Mîncarea traditională este carnea de miel pregătită după mai multe retete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos. Înainte, Pastele se sărbătorea în diferite zile ale săptămînii, chiar si vinerea, sîmbăta si duminica. La Sinodul Ecumenic de la Niceea, convocat de către împăratul Constantin cel Mare, a fost emisă legea pascală care a stabilit ca această sărbătoare să aibă loc în prima duminică după luna plină sau după echinoctiul de primăvară.

Pastele în Vechiul si Noul Testament

Pentru prima dată, Pastele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În această zi, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura, în cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament, oferă instructiunile date de Dumnezeu pentru sărbătorirea Pastilor în timpul lui Moise. Evreii din antichitate îsi aminteau de faptul că Dumnezeu i-a salvat din robia în care se aflau în Egipt. În ceea ce îi priveste pe crestini, Dumnezeu a reînnoit legămîntul făcut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Său, Iisus Mesia. Legămîntul cel nou nu mai este unul făcut doar cu evreii, ci cu toate popoarele care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legămîntul cel vechi purta sigiliul sîngelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti după instructiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia iesirii din Egipt, cînd au sărbătorit pentru prima dată Pastele, toti evreii au primit poruncă să ia cîte un miel si să îl sacrifice. Apoi, cu sîngele lui au uns ramele din lemn ale usilor de la casele în care locuiau. În noaptea aceea, îngerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorît toti fiii întîi născuti ai egiptenilor, în casele care nu aveau usile unse cu sîngele mielului. În casele israelitilor nu a murit nimeni. Sîngele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dădeau de înteles că au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu.
În Noul Testament, mielul a fost înjunghiat prin Mîntuitorul Iisus, iar sîngele Său care a curs pe cruce este sîngele răscumpărător. La Cina cea de Taină, în noaptea cînd a fost trădat, înainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sărbătoarea Pastelui nou testamentar, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu. Cel Vesnic vrea ca toti crestinii să îsi amintească de pretul care a fost plătit pentru răscumpărarea noastră din sclavia păcatului.

Crucea, oul si fluturele

Crucea simbolizează crucificarea, opusul învierii. Totusi, Sinodul Ecumenic de la Niceea, în anul 325, Împăratul Constantin a decretat ca întocmai crucea să fie simbolul oficial al crestinismului.
Iepurasul - nu este o inovatie modernă si simbolizează fertilitatea. Simbolul provine din vremea festivalurilor păgîne de Eastre ale vechilor saxoni. Simbolul pămîntesc al zeitei Eastre era iepurele. Germanii au adus cu ei simbolul iepurasului pascal în America. Numai după războiul civil a fost răspîndit ca simbol crestin. De fapt, sărbătoarea Pastelui nu fusese celebrată în America pînă atunci. Oul simbolizează învierea. Ouăle rosii aveau menirea de a tine răul departe si simbolizau sîngele lui Hristos. Mielul reprezintă victoria vietii asupra mortii. Îl simbolizează pe Mîntuitorul care S-a jertfit pentru păcatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Se spune că crucea albă de pe greabănul măgarului se datorează faptului ca L-a adus pe Iisus la Ierusalim în Duminica Floriilor.
Fluturele simbolizează viata lui Iisus: omida reprezintă întruparea omenească; coconul este moartea trupească, iar fluturele reprezintă Învierea.

SUPERSTITII DE PASTE -AUTOHTONE

Superstitii mostenite din batrani ne invata ca in Joia mare somnul de dupa-amiaza nu este tocmai indicat, caci atrage dupa sine lenea de-a lungul intregului an, precum si incapacitatea de a duce la bun sfarsit o activitate, oricat de nesemnificativa ar fi aceasta. In Joia mare nu se mananca urzici, deoarece in aceasta zi urzicile “nuntesc”, adica infloresc si nu mai sunt bune de mancat. De asemenea, in Saptamana Mare nu se consuma sub nicio forma otet.

Despre persoanele care ciocnesc oua in ziua de Paste se spune ca atunci cand se vor intalni pe lumea cealalta se vor recunoaste. Despre persoanele care ciocnesc oua rosii si rostesc simultan, nevoit, "Hristos a inviat!" si "Adevarat a Inviat!" se spune ca le va fi iertat un pacat greu. Descoperirea unui ou cu doua galbenusuri e semn de casatorie in curand. De asemenea, spargerea partii superioare a oului inseamna recunoasterea invierii Domnului, iar spargerea partii inferioare a oului bucuria nespusa cauzata de inviere.

Insamantarea campurilor este interzisa in aceasta zi conform unei credinte mai vechi care spune ca urma de metal sau fier nu trebuie sa strapunga pamantul in ziua sfanta.

Taierea parului in Vinerea Mare are rolul de a te feri de durerile de dinti pentru tot restul anului.

Se spune ca in perioada dintre Paste si Rusalii cerurile se deschid, iar sufletele celor decedati se intorc in casele celor dragi pentru a-i proteja. De asemenea, se spune ca sufletele persoanelor care decedeaza in prima duminica de Paste nu mai sunt supuse judecatii de apoi, caci ajung direct in Rai.

Apa pastrata de la slujba Invierii are puteri vindecatoare, indepartand anumite boli si suferinte.

Lumanarile cu care ai luat lumina de la preot in noaptea Invierii nu se arunca, ci se aprind in fata icoanei in caz de suparare mare, la necazuri sau cand te afli in mari dificultati. Se spune ca lumina acestora este mai aproape de rai decat orice alta lumina.
Se crede ca ouale vopsite in Vinerea Mare au puteri miraculoase. Fetele care isi spala obrazul in apa in care au strecurat coaja de la ouale ciocnite vor avea tenul luminos si curat pentru tot restul anului.

In Vinerea Mare, inainte ca primele raze ale soarelui sa isi faca aparitia, fetele nemaritate, smulg din pamant o planta cunoscuta sub denumirea de omag pe care o folosesc in descantece de dragoste pentru a-l intalni pe cel harazit sau pentru a-l convinge pe cel iubit sa-si marturiseasca dragostea. O alta superstitie straveche sfatuieste fetele care vor sa se marite ca atunci cand preotul striga pentru prima oara la slujba Invierii “Hristos a inviat!”, sa raspunda cat mai repede “eu sa joc prima”, insemnand “eu sa ma marit prima”.

foarte fain mihaela.
eu stiam ca se vopsesc oua joia sau sambata, si acum vad ca exista superstitii legate de vopsirea oualor vinerea.

Da romanii sunt un popor plin de superstitii
Daca stai sa traiesti numai dupa ceea ce se zice in popor.... In sfarsit cine crede crede, mie imi place totusi sa le fac joia.. dar ne avand timp le vopsesc sambata... azi merg cu mara la biserica.. sa cumparam ceva frumos.. sa ne inoim de Pasti