DE DRAGOBETE, IUBESTE ROMANESTE!

Dragobetele este o sarbatoare romaneasca celebrata pe 24 februarie sau in unele locuri pe 28 februarie, 1, 3 si 25 martie. Sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul romanesc al sarbatorii de Valentine’ s Day, sau ziua Sfantului Valentin, sarbatoare a iubirii. Marcel Lutic a observat ca aceasta se afla “in preajma zilelor Babei Dochia si a echinoctiului de primavara”. Mai ales in sudul Romaniei, exista o perioada intreaga, la ingemanarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, in martie care sta sub semnul Dragobetelui. Imbracati de sarbatoare fetele si flacaii se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute prin paduri si lunci, flori de primavera. Daca se gaseau si fragi infloriti, acestia erau adunati in buchete si se puneau ulterior in lautoarea fetelor, timp in care se rosteau cuvintele: “Flori de fraga/ Din luna lui Faur/ La toata lumea sa fiu draga/Uraciunile sa le desparti.” Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar in jurul lor stateau si vorbeau fetele si baietii. La ora pranzului, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. De aici provine expresia: Dragobetele saruta fetele! Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ti afisa dragostea in fata comunitatii.




“Unii tineri, in Ziua de Dragobete, isi crestau bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati si, respectiv, surori de cruce. Se luau de frati si de surori si fara ritualul de crestare a bratelor, doar prin imbratisari, sarutari fratesti si juramant de ajutor reciproc. Cei ce se infrateau sau se luau surori de cruce faceau un ospat pentru prieteni” a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul roman Constantin Radulescu-Codin in lucrarea “Sarbatorile poporului cu obiceiurile, credintele si uneke traditii legate de ele” scria: “Dragobetele e flacau si umbla prin paduri dupa fetele si femeile care au lucrat in ziua de Dragobete…..le face de rasul lumii atunci cand ele se duc dupa lemne, flori, bureti…”. De aici provine si raspandita expresie adresata fetelor si nevestelor tinere, care indrazneau sa lucreze in aceasta zi: “Sa nu te prinda Dragobete prin padure!”.




In aceasta zi oamenii mai in varsta trebuiau sa aiba grija de toate animalele din ograda, dar si de pasarile cerului. Nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor. Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase tot anul. Femeile mai strangeau de cu seara ultimele ramasite de zapada, numita zapada zanelor,iar apa topita din omat era folosita pe parcurul anului pentru infrumusetare si pentru diferite decantece de dragoste. Exista o serie de obiceiuri, in zona rurala, legate de acesta sarbatoare.Barbatii nu trebuiau sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca astfel nu le va mai merge bine tot anul. Tinerii considerau ca in aceasta zi trebuie sa glumeasa si sa respecte sarbatoarea pentru a fi indragostiti tot anul, iar daca in aceasta zi nu se va fi intalnit fata cu vreun baiat,se crede ca aceasta nu va fi iubita de nici un reprezentant al sexului opus. In aceasta zi nu se coase si nu se lucreaza la camp si se face curatenie generala in casa, pentru ca tot ce urmeaza sa fie un spor.

foarte interesant tot ce ai postat Ana!~~

Eu va astept aici fetelor sa discutam pe marginea acestui subiect, zic eu intersant, eventual daca exista traditii in zona voastra in ceea ce priveste Dragobetele sa ni le impartasiti!

uite chiar nu stiu sa existe ceva... eu stiu doar ca atunci ii spun Cristisorului meu inca o data cat de mult il iubesc ... dar am sa intreb