Polipii

Vegetatiile adenoidiene la copii


Vegetatiile adenoidiene (cunoscute frecvent sub
numele de polipi nazali) sunt cresteri in volum ale tesutului limfatic
din amigdala adenoidiana. Amigdala adenoidiana este o formatiune
anatomica limfoida (responsabila pentru imunitate), situata in peretele
posterior al faringelui la confluenta dintre cavitatea nazala si cea
faringiana - asa-zisul rinofaringe. Functia primordiala, alaturi de
amigdalele palatine, foliculii limfatici din peretele posterior al
rinofaringelui, este de participare la fondul imunitar al copilului.

Adenoidita cronica sau vegetatiile adenoidiene (polipii
nazali) constau in hipertrofia amigdalei adenoidiene,
ajungand la dimensiuni de 2-3 cm fata de 1 cm diametrul normal. Acest
lucru genereaza, in primul rand, o blocare a transmisiei coloanei de aer
prin cavitatea nazala si obliga copilul sa respire pe gura.

La inceput, hipertrofia moderata genereaza doar respiratie orala in
timpul somnului si o rinita persistenta. In formele avansate, tipul de
respiratie pe gura devine continuu si va antrena modificarea vocii,
devenind nazonata (cartonata), asa-zisa "vorbire pe nas".

In formele prelungite apar modificari ale dezvoltarii toracelui (torace
nedezvoltat) si intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala (crestere in
inaltime si luarea in greutate) datorita unei hipooxigenari (cantitate
de oxigen redusa fata de normal). In plus, respiratia pe gura cu aer
neumezit si mai rece poate declansa inflamatii ale traheei si ale
bronhiilor (traheite si bronsite). Aceste aspecte ale complicatiilor
adenoiditei cronice implica o atitudine profesionista a medicului
curant, pe de o parte pentru a nu minimiza efectele si, pe de alta
parte, pentru a nu exagera in tratarea acestei afectiuni.

Consultul ORL stabileste daca este sau nu indicata adenoidectomia care
consta in extirparea vegetatiilor adenoidiene cu prognostic
foarte bun. Va sfatuiesc sa apelati la medicii specialisti (medicul de
familie, medicul pediatru si medicul in sfera ORL) sa va monitorizeze
copilul pentru a trece cu bine peste aceasta etapa.

Vegetatiile adenoidiene involueaza pe la varsta de 7-8 ani, iar
caracterul obstructiv dispare si odata cu dezvoltarea rinofaringelui
conform varstei.
Cresterea in volum a adenoidei (hipertrofia), rezultand vegetatiile
adenoidiene (adenoidita cronica) trebuie privita, mai degraba, ca o
manifestare de maturizare imunologica a copilului si nu ca o reactie
patologica. Spun acest lucru pentru ca, in primii 3 ani de viata,
copilul intra in contact cu aproximativ 150-200 de tipuri de antigeni
bacterieni sau virali responsabili pentru inflamatiile si infectiile
tractului respirator superior (rinite, faringite si rinofaringite).
Rapiditatea si frecventa contactului cu acesti microbi depind de
expunerea copilului in colectivitati (cresa, gradinita), multimi (zone
publice aglomerate inchise) etc.

Este important de retinut ca acest proces apare la interactiunea
sistemului respirator cu microbii din mediul inconjurator, avand un
caracter evolutiv (formele acute si subacute repetate devin cronice) si
prognostic favorabil, daca se iau masuri corecte de preventie si
tratament.

Simptomele sunt expresia modificarilor in rinofaringe si vor aparea,
initial, secretii nazale cu tendinta de transformare mucopurulenta,
insotite de respiratie greoaie nazala. In functie de forma evolutiva
acuta sau subacuta, apare febra si complicatiile specifice de otita
si/sau sinuzita care necesita tratament cu antibiotice. Tratamentul
formelor acute si subacute este apanajul medicului de familie sau al
pediatrului.

In incheiere, va voi enunta sfaturile pentru preventie si atitudine
corecta fata de situatiile ivite in cazul acestor neplaceri:
aerisiti camera copilului de doua ori pe zi;folositi umidificatoare si purificatoare de aer
pentru a echilibra gradul de umiditate si de purificare a aerului;evitati aerul conditionat direct in camera copilului;evitati multimile si zonele aglomerate inchise;folositi metode blande de curatare a nasului (para de
cauciuc, aspiratoare de copii);invatati
copiii sa sufle nasul pe fiecare narina;utilizati
apa fiarta si racita, ser fiziologic, apa de mare si alte solutii la
sfatul medicului sau al farmacistului pentru curatarea nasului;folositi betisoarele de ureche si nas recomandate de
medic sau farmacist;discutati si
stabiliti o conduita comuna cu medicul de familie fata de in troducerea
in colectivitate a copilului, in functie de statusul lui imunologic;utilizati suplimente si metode nespecifice de
stabilizare a imunitatii la recomandarea medicului sau a farmacistului.
In speranta ca cele scrise va vor fi utile, va doresc sanatate si
bucurii in familie!


Dr. VALENTIN PANTEAsursa:Frmaciile Dona

super aceste informatii,multumim