Copilul care refuza sa imparta

Scris de narcy Dum Iun 06, 2010 11:58 am

Copilul care refuza sa imparta

"Este al meu!", "Nu, acesta este al meu, nu ai dreptul sa-l atingi!", "Mama! Mi-a luat caciula!", "Tata! Tu ai zis ca este al amandurora!". Si scena in care copilul apuca propria galeata si refuza sa dea mica lopata rosie pe care a subtilizat-o de la vecina sa de pe nisip… De ce va amintesc toate acestea? Dorinta de a poseda si refuzul de a imparti sunt, pentru copii, sursa de numeroase ocazii de conflict. Poate fi foarte dificil pentru parintii care vor sa aiba un copil bine crescut, sa suporte ca acesta sa ia jucariile altora si sa refuze sa le imparta pe ale sale. El se poate simti rusinat, desi aceasta atitudine este in totalitate normala.

Micutii, pana la varsta de doi ani, considera ca tot ceea ce pot atinge este al lor si ca nimeni altcineva nu trebuie sa le atinga. Daca un copilas vrea un obiect il ia, chiar daca acel obiect este in mana altui copil, in acel moment. Jucariile "in activitate" sunt intotdeauna mai dorite decat cele care asteapta pe jos, chiar daca acestea sunt, aparent, aceleasi. O data luate, le pastreaza pentru el, pana cand se decide singur ca nu il mai intereseaza. Pentru asta, copilul nu este nici rau, nici agresiv. El este normal. Egocentric, ca toti copiii la varsta lui, el nu vede decat propria dorinta si se arata indiferent fata de dorinta altora.

Pentru a imparti, trebuie sa fie capabil sa se puna in locul celuilalt si sa-i inteleaga sentimentele. Aceasta cere timp. Pe la 4 ani, copilul stie, in general, sa ceara, sa schimbe, sa coopereze si sa-si astepte randul. Iata cateva sfaturi pentru a ajunge in aceasta faza.

Dezvoltati-i simtul proprietatii
Paradoxal, acesta este cel care il linisteste in privinta jucariilor care ii apartin si care ii permite sa accepte mai usor sa imparta.

Nu poate fi invatat sa imparta un copil caruia nu i s-a dat voie sa aiba (posede) jucarii pe deplin. Este bine sa aiba un loc personal unde sa-si aranjeze jucariile, la adapost de dorinta de posesie a altora. Trebuie ca el, singur, sa fie cel care decide daca imprumuta sau nu jucariile sale.
Dati-i copilului dumneavoastra indeajuns de mult timp sa se joace singur cu jucariile sale noi inainte de a-i cere sa le imparta. Are nevoie sa si le insuseasca indeajuns de mult inainte de a putea fi deposedat, chiar pentru putin timp, fara prea multa ingrijorare.
Explicati-i ca exista in casa obiecte personale si obiecte colective. Numiti-i obiectele sale: pijamaua lui, masinuta lui etc., de care poate sa dispuna dupa bunul sau plac. Aratati-i obiectele altora de care nu se poate folosi fara permisiune. Apoi, vorbiti-i de acelea care se folosesc pe rand, de comun acord, pentru ca apartin tuturor: televizorul sau pick-up-ul, de exemplu.

Explicati-i clar copilului dumneavoastra ce asteptati de la el

Catre varsta de doi ani, copilul incepe sa fie sensibil la notiunile de dreptate si de reciprocitate. Este momentul sa-i explicati ca, daca ia cu imprumut o jucarie, el poate da una cu imprumut in schimb. Si ca fiecare va trebui sa inapoieze ceea ce a luat.
Daca un copil urmeaza sa vina acasa, ajutati-l sa stranga ceea ce nu vrea cu nici un pret sa imparta, si sa selecteze si sa scoata cateva jucarii cu care sa se amuze impreuna. Prietenul poate aduce, de asemenea, cateva jucarii de-ale sale, ceea ce va favoriza schimbul.
Daca aveti mai multi copii, anuntati-i clar: "Am cumparat o cutie cu bomboane, este pentru toata lumea, le veti imparti!" Apoi lasati-i sa o faca.

Favorizati cooperarea si ajutorul reciproc
Copiii care imprumuta sunt aceia care au inteles ca au un interes sa faca acest lucru:

Nu sperati prea mult
Incitati-va copilul sa imparta, dar fiti realist: este nevoie de timp pentru a integra acest concept de impartire, care este complex. De asemenea, nu sperati nici prea mult, nici prea devreme. A dojeni copilulul care refuza sa imparta sau a-l pedepsi, nu e de nici un folos, nu face decat sa mareasca atasamentul sau fata de obiecte. Nu-l fortati. Mai bine explicati-i celuilalt copil: "Nu are chef sa imparta aceasta jucarie pentru moment." De fapt, daca este a lui, este dreptul sau...

Aratati-le ca a da cu imprumut inseamna, la randul sau, a lua cu imprumut. Vor descoperi repede reciprocitatea dintre frati si surori.
Organizati activitati comune: sa faca impreuna o prajiturica, de exemplu. Lansati jocuri unde fiecare joaca cand ii vine randul.
Lasati-va copiii, pe cat posibil, sa se descurce singuri cu aceste probleme. Daca interveniti, evitati sa luati partea cuiva. Mai bine puneti-va in locul fiecaruia si ajutati-l sa inteleaga ce simte celalalt. Progresiv, copiii vor ajunge sa-si rezolve singuri problemele. In loc de crizele obisnuite, veti auzi: "De acord, iti imprumut masina mea rosie, dar tu imi dai camionul tau albastru".

Cumparam aceeasi jucarie pentru toti?
Anumiti parinti, care au copii de varste apropiate, gasesc mai simplu sa puna toate jucariile in comun. Altii, dimpotriva, cumpara totul in dublu exemplar. Cea mai buna solutie este intre cele doua. Cumparati in dublu exemplar jucarii precum baloanele sau jucarii pentru plaja, de exemplu. Acest lucru va diminua, in mod sigur, conflictele. In plus, copii au nevoie sa stie ca anumite lucruri nu le apartin decat lor, mai ales, jucariile afective (papusile, jucariile din plus…). Dar, sa cumperi totul in dublu exemplar este imposibil. Copii pot foarte bine sa imparta cutia de Lego, puzzle sau bicicleta. A avea cateva jucarii in comun este o ocazie buna pentru a incita la impartire si a face inteleasa notiunea de "fiecare cand ii vine randul".